Inchid ochii si ma vad din nou mica.
visam la barci de hartie.
Visam la mare.
Le asamblam ca pe un puzzel .
Iesea un peisaj pe care eu atunci nu-l mai vazusem ,
decat in poze.
Ma uluia.
Ma facea sa cred ca sunt acolo.
Ca vad nisipul printre degete,
ca vad marea rece cum ma racoreste,
ca privesc in departare la barcutele albe.
Dar privesc prea mult.
Si nu simt nimic.
Si totul dispare in mai putin de o secunda.
De parca nici nu am visat acel peisaj.
De cate ori inchid ochii,
acum doar la mare ma gandesc.
Chiar daca in acest moment o simt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu