Când nu mai sunt cuvinte...

,,Și îmi trec atâtea prin minte și vreau să strig dar nu mai am voce... 

Când aș vrea măcar să șoptesc  un ultim „Rămas bun!” dar nu pot... 

Iar cel ce era acolo nu mai e... 

Când ascult refrene vechi și vreau să nu existe nici timp, nici spațiu, nici dezamăgire, nici regrete... 

Rămân doar cu amintirile și sclipirea momentelor de altădată... 

Și sper  că nu e adevărat și închid ochii strâns și mai sper că tu ești acolo...  

Când lacrimile au înțeles înaintea mea dar se rostogolesc incet, fără încetare...

Când un dor imens mă cuprinde și teama de-a nu te mai vedea vreodată îmi străpunge sufletul...

Mă împacă doar gândul că prietenia și momentele frumoase nu ni le poate lua nimeni...''       Anda